Frumoasa adormita
de Fratii Grimm
A fost odata, in vremurile de demult, a fost un imparatsi-o imparateasa,si cum nu se indurase soarta sa le harazeasca un urmas, nu trecea zi in care sa nu se tanguie amandoi: "Cat de goala ne e casasi ce fericiti am fi de-am aveasi noi un copil!" Dar coconul cel mult dorit se lasa asteptat de multa vreme... A fost odata, in vremurile de demult, a fost un imparatsi-o imparateasa,si cum nu se indurase soarta sa le harazeasca un urmas, nu trecea zi in care sa nu se tanguie amandoi: "Cat de goala ne e casasi ce fericiti am fi de-am aveasi noi un copil!" Dar coconul cel mult dorit se lasa asteptat de multa vreme...
si iata ca-ntr-un sfarsit, pe cand imparateasa se scalda in apa unui rau, o broasca sari din unde pe prundisul maluluisi-i grai astfel:
- Afla, Maria ta, ca-ti va fi indeplinita dorinta; caci pana a nu trece anul, vei aduce pe lume o fetita.
si se implini intocmai ceea ce spusese broasca; imparateasa nascu o fetita,si atata era de frumoasa fetita, ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. Cum voia sa se impartaseascasi altii din bucuria lui, Maria sa dadu o mare petrecere, la care pofti nu numai rudele, prieteniisi cunoscutii, cisi ursitoarele, ca sa le castige toata bunavointasi grija fata de soarta copilei.
in toata tara aceea erau treisprezece ursitoare, dar pentru ca imparatul nu avea decat douasprezece talere de aur in care sa le serveasca bucatele, una din ele nu fu poftita la ospat. Petrecerea se praznui cu mare straluciresi, cand fu sa se incheie, ursitoarele inzestrara copila cu cele mai alese daruri: una ii harazi sa se bucure de virtute, a doua, de frumusete, a treia, de bogatiesi asa, pe rand, ursitoarele ii daruira tot ce-si poate dori omul pe lumea asta. in clipa cand cea de-a unsprezecea ursitoare tocmai isi sfarsea urarea, numai ce intra valvartej cea de-a treisprezecea. Pasamite, venise sa se razbune pentru ca nu fusese poftitasi ea la serbare.si, fara ca macar sa arunce cuiva vreo privire, rosti cu un glas tunator:
- Cand va implini fata cincisprezece ani, sa se-ntepe c-un fussi sa moara!
Apoi nu mai spuse nici un cuvantsi, intorcand spatele la cei de fata, parasi sala tronului. Toti incremenisera de spaima, dar cea de-a douasprezecea ursitoare, care nu-i rostise inca urarea, se apropie de leagansi, fiindca nu-i sta in putinta sa ridice blestemul, ci doar sa-l mai indulceasca, glasui asa:
- Dar sa nu fie moarta, ci sa cada intr-un somn adanc, care sa tina o suta de ani!
imparatul, care dorea din tot sufletul s-o fereasca pe iubita sa copila de napasta blestemului, dadu porunca sa se puna pe foc toate fusele din imparatie.
in ast timp, fetita cresteasi darurile cu care o inzestrasera ursitoarele isi aratau roadele cu prisosinta: era atat de frumoasa, de cuminte, de prietenoasasi de inteleapta, ca oricine o vedea o indragea pe data.
Se intampla insa ca tocmai in ziua in care domnita implinea cincisprezece ani imparatulsi imparateasa sa fie dusi de-acasasi fata sa ramana singura in palat. Ca sa-i treaca de urat, lua la rand incaperile; zabovi ea prin tot felul de salisi odaisi colinda asa, dupa pofta inimii, ceasuri intregi, pana ce ajunsesi la un turn vechi. Urca scara ingustasi intortocheata ce ducea sussi se pomeni in dreptul unei usi micute. in broasca era varata o cheie ruginitasi cand o rasuci, usa sari in laturisi fetei ii fu dat sa vada intr-o camaruta o femeie batrana, batrana, care stasi torcea cu sarguinta un fuior de in.
- Buna ziua, batranico, spuse domnita, da' ce faci aici?
- Iaca, torcsi eu! raspunse batrana, dand din cap.
- Da' ce naiba-i aia de se rasuceste asa de repede? intreba fatasi, luand fusul in mana, incercasi ea sa toarca.
Dar de-abia-l atinse, ca sesi implini blestemul ursitoareisi domnita se intepa la un deget.
in clipa in care simti intepatura, fata cazu pe patul care se afla acolosi se cufunda intr-un somn adanc.si somnul asta cuprinse intreg palatul: imparatulsi imparateasa, care tocmai atunci se intorsesera acasasi intrasera in sala tronului, adormira pe locsi o data cu ei adormi intreaga curte. Adormirasi caii in grajd,si cainii prin cotloanele curtii,si hulubii pe acoperis,si mustele pe pereti; ba chiarsi focul care ardea in vatra isi potoli vapaiasi se stinse cu totul. Friptura inceta de-a mai sfarai, iar bucatarul, care tocmai se pregatea sa-si apuce de chica ucenicul, fiindca facuse o boroboata, ii dadu drumulsi adormisi el. Chiarsi vantul isi opri suflareasi nici o frunzulita nu se mai misca in copacii din preajma palatului.
si ce sa vezi: de jur-imprejurul palatului incepu sa creasca un tufis de maracini, ca un gard viu! An de an, maracinisul se inalta tot mai mult si, in cele din urma, cuprinse toti peretii, pana la capriori, ba se mai intinsesi pe deasupra, de nu mai puteai vedea palatul defel, nici chiar steagul de pe acoperis.
A mers vestea-n lume despre frumoasa adormita, caci asa o numeau toti pe tanara domnita;si la cate-un rastimp se gasea cate-un fiu de crai care incerca sa strabata prin tufisul de maracinisi sa patrunda pana la palat.
Dar de razbit n-a razbit nici unul, din pricina ca maracinii se prindeau laolalta casi cand ar fi avut niste maini ghimpoasesi nu-i lasau sa inainteze macar un pas.
Dupa amar de ani, prin acele meleaguri iata ca mai veni un fecior de imparat.si intalnindu-se el cu un batran, acesta-i povesti despre gardul de maracini care imprejmuia palatul de amar de ani...si-i mai zise ca-n palat o fiica de crai, frumoasa cum nu se mai afla alta pe lume, dormea somn adanc, de vreo suta de ani.si ca tot de atunci dormsi imparatulsi imparateasasi toti curtenii...si maistia batranul, de la bunicu-sau, ca se perindasera pe-acolo multi feciori de imparat care incercasera sa razbeasca la palat prin tufarisul de maracini, dar ca toti s-au pierdut fara urma, agatati printre spini, murind de-o moarte cumplita.
Atunci tanarul ii vorbi cu semetie:
- Mie nu mi-e teama de fel si afla c-am sa ma duc s-o vad pe frumoasa adormita, chiar de-ar fi sa-mi pierd viata!
si oricat incerca batranul cel omenos sa-l abata pe flacau de la acest gand, nu izbuti, caci acesta era neinduplecat in hotararea lui.
Se nimeri insa ca tocmai atunci se implineau cei o suta de anisi sosise ziua in care frumoasa adormita trebuia sa se destepte din somnul ei lung. Cand feciorul de imparat se apropie de tufarisul de maracini, mai-mai nu-i veni sa-si creada ochilor, caci maracinii se prefacusera pe data in puzderie de flori marisi frumoase, ce se dadeau la o parte din fata lui, lasandu-l sa treaca nevatamat.si dupa ce trecea el, cararea se strangea din nousi florile se preschimbau iarasi intr-un zid ghimpos, de nestrabatut. in curtea palatului vazu o multime de caisi niste ogari care dormeau pe lespezile de piatra. Pe acoperis, hulubii dormeau cu capsoarele varate sub aripi... De-ndata ce intra in palat, vazu acelasi lucru: mustele dormeau pe pereti, iar in bucatarie bucatarul tinea mana intinsa, casi cum ar fi vrut sa apuce de chica pe ajutorul sau, in timp ce o slujnicasedea pe-un scaunel, avand in fata o gaina neagra, pe care abia apucase s-o jumuleasca de cateva pene, cu o suta de ani in urma.
si feciorul de crai merse mai departe, pana ce ajunse in sala tronului. Aici ii gasi pe toti curtenii dormind un somn ca de plumb iar mai in fund, sus, pe tron, dormeau imparatulsi imparateasa. Colinda el mereu altesi alte incaperi, fara sa se opreasca macar o clipa.si tot palatul era cufundat intr-o tacere asa de adanca, ca-ti puteai auzi rasuflarea. in cele din urma, flacaul ajunse in turnsi deschise usa camarutei in care dormea tanara domnita.si era atat de frumoasa in somnul ei, ca feciorul de imparat nu-si mai putu lua ochii de la easi, aplecandu-se, o saruta.
Dar de indata ce-o atinse cu buzele, frumoasa adormita clipi din gene, deschise ochiisi-l privi cu drag. Coborara apoi amandoi din turnsi, ca la un semn, imparatulsi imparateasa se trezirasi eisi tot atunci se trezira toti curtenii. Se priveau unii pe altii, mirati,si mai-mai ca nu le venea sa-si creada ochilor. Caii din curte se ridicarasi incepura sa-si scuture coama; ogarii sarira sprinten in sus, dand vesel din coadasi gudurandu-se; hulubii de pe acoperis scoasera capsoarele de sub aripisi, rotindu-si privirile in zare, isi luara zborul spre campie; mustele incepura sa se miste pe pereti bazaind intruna; focul din bucatarie se dezmortisi-si inteti valvataia; mancarea de pe plita porni sa clocoteasca; friptura prinse iar sa sfaraie; bucatarul trase o palma zdravana ucenicului sau, care prinse sa tipe ca din gura desarpe; iar slujnica se apuca de jumulit gainasi n-o mai lasa din mana pana nu-i smulse toate penele...
Apoi se praznui cu mare straluciresi alai nunta feciorului de imparat cu frumoasa adormitasi amandoi traira fericiti pana la sfarsitul zilelor.
si iata ca-ntr-un sfarsit, pe cand imparateasa se scalda in apa unui rau, o broasca sari din unde pe prundisul maluluisi-i grai astfel:
- Afla, Maria ta, ca-ti va fi indeplinita dorinta; caci pana a nu trece anul, vei aduce pe lume o fetita.
si se implini intocmai ceea ce spusese broasca; imparateasa nascu o fetita,si atata era de frumoasa fetita, ca imparatul nu-si mai incapea in piele de bucurie. Cum voia sa se impartaseascasi altii din bucuria lui, Maria sa dadu o mare petrecere, la care pofti nu numai rudele, prieteniisi cunoscutii, cisi ursitoarele, ca sa le castige toata bunavointasi grija fata de soarta copilei.
in toata tara aceea erau treisprezece ursitoare, dar pentru ca imparatul nu avea decat douasprezece talere de aur in care sa le serveasca bucatele, una din ele nu fu poftita la ospat. Petrecerea se praznui cu mare straluciresi, cand fu sa se incheie, ursitoarele inzestrara copila cu cele mai alese daruri: una ii harazi sa se bucure de virtute, a doua, de frumusete, a treia, de bogatiesi asa, pe rand, ursitoarele ii daruira tot ce-si poate dori omul pe lumea asta. in clipa cand cea de-a unsprezecea ursitoare tocmai isi sfarsea urarea, numai ce intra valvartej cea de-a treisprezecea. Pasamite, venise sa se razbune pentru ca nu fusese poftitasi ea la serbare.si, fara ca macar sa arunce cuiva vreo privire, rosti cu un glas tunator:
- Cand va implini fata cincisprezece ani, sa se-ntepe c-un fussi sa moara!
Apoi nu mai spuse nici un cuvantsi, intorcand spatele la cei de fata, parasi sala tronului. Toti incremenisera de spaima, dar cea de-a douasprezecea ursitoare, care nu-i rostise inca urarea, se apropie de leagansi, fiindca nu-i sta in putinta sa ridice blestemul, ci doar sa-l mai indulceasca, glasui asa:
- Dar sa nu fie moarta, ci sa cada intr-un somn adanc, care sa tina o suta de ani!
imparatul, care dorea din tot sufletul s-o fereasca pe iubita sa copila de napasta blestemului, dadu porunca sa se puna pe foc toate fusele din imparatie.
in ast timp, fetita cresteasi darurile cu care o inzestrasera ursitoarele isi aratau roadele cu prisosinta: era atat de frumoasa, de cuminte, de prietenoasasi de inteleapta, ca oricine o vedea o indragea pe data.
Se intampla insa ca tocmai in ziua in care domnita implinea cincisprezece ani imparatulsi imparateasa sa fie dusi de-acasasi fata sa ramana singura in palat. Ca sa-i treaca de urat, lua la rand incaperile; zabovi ea prin tot felul de salisi odaisi colinda asa, dupa pofta inimii, ceasuri intregi, pana ce ajunsesi la un turn vechi. Urca scara ingustasi intortocheata ce ducea sussi se pomeni in dreptul unei usi micute. in broasca era varata o cheie ruginitasi cand o rasuci, usa sari in laturisi fetei ii fu dat sa vada intr-o camaruta o femeie batrana, batrana, care stasi torcea cu sarguinta un fuior de in.
- Buna ziua, batranico, spuse domnita, da' ce faci aici?
- Iaca, torcsi eu! raspunse batrana, dand din cap.
- Da' ce naiba-i aia de se rasuceste asa de repede? intreba fatasi, luand fusul in mana, incercasi ea sa toarca.
Dar de-abia-l atinse, ca sesi implini blestemul ursitoareisi domnita se intepa la un deget.
in clipa in care simti intepatura, fata cazu pe patul care se afla acolosi se cufunda intr-un somn adanc.si somnul asta cuprinse intreg palatul: imparatulsi imparateasa, care tocmai atunci se intorsesera acasasi intrasera in sala tronului, adormira pe locsi o data cu ei adormi intreaga curte. Adormirasi caii in grajd,si cainii prin cotloanele curtii,si hulubii pe acoperis,si mustele pe pereti; ba chiarsi focul care ardea in vatra isi potoli vapaiasi se stinse cu totul. Friptura inceta de-a mai sfarai, iar bucatarul, care tocmai se pregatea sa-si apuce de chica ucenicul, fiindca facuse o boroboata, ii dadu drumulsi adormisi el. Chiarsi vantul isi opri suflareasi nici o frunzulita nu se mai misca in copacii din preajma palatului.
si ce sa vezi: de jur-imprejurul palatului incepu sa creasca un tufis de maracini, ca un gard viu! An de an, maracinisul se inalta tot mai multsi, in cele din urma, cuprinse toti peretii, pana la capriori, ba se mai intinsesi pe deasupra, de nu mai puteai vedea palatul defel, nici chiar steagul de pe acoperis.
A mers vestea-n lume despre frumoasa adormita, caci asa o numeau toti pe tanara domnita;si la cate-un rastimp se gasea cate-un fiu de crai care incerca sa strabata prin tufisul de maracinisi sa patrunda pana la palat.
Dar de razbit n-a razbit nici unul, din pricina ca maracinii se prindeau laolalta casi cand ar fi avut niste maini ghimpoasesi nu-i lasau sa inainteze macar un pas.
Dupa amar de ani, prin acele meleaguri iata ca mai veni un fecior de imparat.si intalnindu-se el cu un batran, acesta-i povesti despre gardul de maracini care imprejmuia palatul de amar de ani...si-i mai zise ca-n palat o fiica de crai, frumoasa cum nu se mai afla alta pe lume, dormea somn adanc, de vreo suta de ani.si ca tot de atunci dormsi imparatulsi imparateasasi toti curtenii...si maistia batranul, de la bunicu-sau, ca se perindasera pe-acolo multi feciori de imparat care incercasera sa razbeasca la palat prin tufarisul de maracini, dar ca toti s-au pierdut fara urma, agatati printre spini, murind de-o moarte cumplita.
Atunci tanarul ii vorbi cu semetie:
- Mie nu mi-e teama defelsi afla c-am sa ma duc s-o vad pe frumoasa adormita, chiar de-ar fi sa-mi pierd viata!
si oricat incerca batranul cel omenos sa-l abata pe flacau de la acest gand, nu izbuti, caci acesta era neinduplecat in hotararea lui.
Se nimeri insa ca tocmai atunci se implineau cei o suta de anisi sosise ziua in care frumoasa adormita trebuia sa se destepte din somnul ei lung. Cand feciorul de imparat se apropie de tufarisul de maracini, mai-mai nu-i veni sa-si creada ochilor, caci maracinii se prefacusera pe data in puzderie de flori marisi frumoase, ce se dadeau la o parte din fata lui, lasandu-l sa treaca nevatamat.si dupa ce trecea el, cararea se strangea din nousi florile se preschimbau iarasi intr-un zid ghimpos, de nestrabatut. in curtea palatului vazu o multime de caisi niste ogari care dormeau pe lespezile de piatra. Pe acoperis, hulubii dormeau cu capsoarele varate sub aripi... De-ndata ce intra in palat, vazu acelasi lucru: mustele dormeau pe pereti, iar in bucatarie bucatarul tinea mana intinsa, casi cum ar fi vrut sa apuce de chica pe ajutorul sau, in timp ce o slujnicasedea pe-un scaunel, avand in fata o gaina neagra, pe care abia apucase s-o jumuleasca de cateva pene, cu o suta de ani in urma.
si feciorul de crai merse mai departe, pana ce ajunse in sala tronului. Aici ii gasi pe toti curtenii dormind un somn ca de plumb iar mai in fund, sus, pe tron, dormeau imparatulsi imparateasa. Colinda el mereu altesi alte incaperi, fara sa se opreasca macar o clipa.si tot palatul era cufundat intr-o tacere asa de adanca, ca-ti puteai auzi rasuflarea. in cele din urma, flacaul ajunse in turnsi deschise usa camarutei in care dormea tanara domnita.si era atat de frumoasa in somnul ei, ca feciorul de imparat nu-si mai putu lua ochii de la easi, aplecandu-se, o saruta.
Dar de indata ce-o atinse cu buzele, frumoasa adormita clipi din gene, deschise ochiisi-l privi cu drag. Coborara apoi amandoi din turnsi, ca la un semn, imparatulsi imparateasa se trezirasi eisi tot atunci se trezira toti curtenii. Se priveau unii pe altii, mirati,si mai-mai ca nu le venea sa-si creada ochilor. Caii din curte se ridicarasi incepura sa-si scuture coama; ogarii sarira sprinten in sus, dand vesel din coadasi gudurandu-se; hulubii de pe acoperis scoasera capsoarele de sub aripisi, rotindu-si privirile in zare, isi luara zborul spre campie; mustele incepura sa se miste pe pereti bazaind intruna; focul din bucatarie se dezmortisi-si inteti valvataia; mancarea de pe plita porni sa clocoteasca; friptura prinse iar sa sfaraie; bucatarul trase o palma zdravana ucenicului sau, care prinse sa tipe ca din gura desarpe; iar slujnica se apuca de jumulit gainasi n-o mai lasa din mana pana nu-i smulse toate penele...
Apoi se praznui cu mare straluciresi alai nunta feciorului de imparat cu frumoasa adormitasi amandoi traira fericiti pana la sfarsitul zilelor.
Frumoasa adormita
Aceasta pagina a fost accesata de 5045 ori.
